| Ca sa va intoarceti pe site clic AICI |
| Ca sa intrati in cabinet clic AICI |
|
Femei care iubesc prea mult -grup de sustinere
|
|
12-03-2011, 06:54 AM
Mesaj: #281
|
|||
|
|||
|
RE: Femei care iubesc prea mult -grup de sustinere
Evrika!Am reusit sa gasesc o locuinta la un pret decent.Un pic sunt la limita dar sper sa gasesc solutii ca sa-mi maresc bugetul.Acum ma ocup de zugravit si mutat.Ai mei n-au primit inca vestea.Un pic am temeri pentru aceasta noua conditie dar care-mi permite sa ies din mediu.Sper si cred ca va fi o schimbare in bine.
|
|||
|
12-03-2011, 12:36 PM
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 12-03-2011 12:47 PM de ada.)
Mesaj: #282
|
|||
|
|||
|
RE: Femei care iubesc prea mult -grup de sustinere
loreley, ma bucur tare mult pentru tine.
cred ca iti va face mult bine sa iesi din mediul care iti intretine starea de spirit proasta. sper sa ne mai dai vesti cat de repede si sa fie doar bune. multa bafta cu mutatul si cu acomodatul. si banuiesc ca fiul tau este fericit. merita sa aiba o mamica fericita si linistita. pana una alta si eu am vesti noi. am inceput sa iau problemele mele in maini, sa ma ocup de ele si sa le rezolv. e drept, putin constransa de timp si de imprejurari, insa e bine si asa. dupa o perioada in care mi-am neglijat dieta si am fost cam deprimata (si munti de prajiturele si ciocolata, insa totusi foarte activa social, lucrurile au intrat pe cursul lor. am iesit foarte mult, cu fete, cu baieti, mi-am cumparat multe haine, mi-am schimbat felul in care ma imbrac, perceptia asupra vietii si asupra mea, ma simt in sfarsit bine, am constat ca se pot castiga bani si daca nu insisti pe o linie moarta doar pentru ca ai gresit cand ai ales-o, ca relatiile pot face mai mult decat 1000 de cursuri luate cu brio. am invatat ca ai mai multe avantaje daca esti tu insuti si ii lasi pe altii sa se bata de pamant, in loc sa te modelezi tu dupa ceea ce crezi ca au altii nevoie. am ajuns si la dentist, si la ginecolog. mi-am luat din examenele restante. mai am unul. licenta e aproape gata, si saptamana asta va fi definitivata. peste cateva zile am sa plec din tara. am decis sa imi indeplinesc un vis. am sa locuiesc o vreme la mare. cat? nu stiu. atata timp cat imi va fi bine. visez de ani de zile sa locuiesc la mare. avand in vedere ca acolo nu am sanse sa lucrez ceva ce chiar imi place, am sa imi ocup timpul liber cu proiectele pe care le am in derulare. am inceput un curs pentru descoperirea talentelor si valorificarea acestora, am multe carti care asteapta sa le citesc, multe lucruri de facut pentru mine. si asta am sa fac. am citit si "Labirintul codependentei", vreau sa o recitesc, si am sa citesc si alte carti pe aceasta tema. am citit "Conversatii cu Dumnezeu" si pot sa spun ca mi-a mers la inima si m-a uns la suflet mai am multe carti pe lista, si altele de recitit. mai am luni de cumparat un laptop, ca sa-mi pot lua cu mine toate materialele necesare. ca sa va povestesc si despre rezultatele obtinute pana acum cu modificarea comportamentului fata de familia mea, pot sa va spun asa: - mama nu ma mai critica. ma intreaba cum sunt, ce fac si ce vreau sa fac. - eu si tata ne vedem fiecare de viata lui, fara sa ne mai certam/reprosam ceva (mai avem episoade, insa nu la fel de violente) - mama m-a sunat sa ma intrebe daca am nevoie de bani ca sa plec din tara (desi stiu ca nu ii convine sa plec), in conditiile in care am anuntat-o ca plec, nu i-am cerut parerea. s-a oferit sa-mi dea bani si mi-a dat 1000 de sfaturi obiective! pentru demersul meu. - tata s-a oferit sa-mi dea bani sa-mi iau calculator, ca sa-mi pot continua proiectele, desi in paralel se roaga de mine sa nu plec. - colega de apartament s-a suparat pe mine in conditiile in care nu i-am facut nimic, si, ciudat, am lasat-o sa fie suparata cat are chef. am facut cate un pas spre comunicare, si in momentul in care m-am lovit de un zid, m-am retras si o astept sa faca ea pasi spre mine. fara sa ma agit. - proprietara apartamentului in care locuiesc s-a enervat foarte tare cand am anuntat-o ca plec (desi am anuntat-o cu o luna de zile inainte) si a fost violenta emotional, iar eu am refuzat sa ma las dominata sau sa ma simt vinovata si ranita din cauza ei. am pus binele meu mai presus de frustarea ei. - am inceput sa ii las pe altii sa faca lucruri pentru mine atunci cand se ofera, fara sa ma simt vinovata sau obligata fata de ei. si ma refer in special la barbati. pot sa va spun ca acestia nu mai fug de mine, ci roiesc, roiesc si sunt tot mai atenti sa-mi faca mii de atentii in fiecare zi. am primit intr-o luna de zile mai multe flori decat in 5 ani pana acum, am fost protejata si respectata si ajutata fara sa cer acest lucru. m-am simtit mai iubita, mai dorita, mai rasfatata si mai atragatoare decat oricand, mai sigura si mai senina doar lasandu-i sa-si manifeste ei grija fata de mine, fara sa ma agit sa am eu grija de ei. -am inceput sa renunt la lucruri de care nu am nevoie, obiecte, haine, cosmetice, ganduri si comportamente. si ma simt mult mai bine si mai usoara. |
|||
|
16-03-2011, 10:12 AM
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 16-03-2011 11:11 AM de Loreley.)
Mesaj: #283
|
|||
|
|||
|
RE: Femei care iubesc prea mult -grup de sustinere
Ada ma bucur ca ai facut progrese asa de mari.Duminica ma voi muta dupa ce voi fi terminat de zugravit si de facut curat in noua casa.Am avut o discutie cu mama in care m-am abtinut sa-i spun prea multe ca sa nu-mi para rau mai tarziu pentru ca oricum nu va intelege nicicand asa e natura ei ,egoistica.Ea a fost agresiva mi-a zis vorbe mari gen ,,sa nu-mi mai spui mama'' dar sunt obisnuita nu m-a menajat nici macar cand eram copil de ce ar face-o acum?N-are sens sa mai enumar aici alte amanunte important e ca plec ,desi cu un sentiment de amaraciune si dezgust asa cum am simtit inca din copilarie .N-a fost sa fie ca sa am o familie niciodata a fost un continuu sir de abuzuri si cosmar .Poate viitorul imi va aduce ocazia sa construiesc eu una asa cum cred ca ar trebui sa fie o familie si sa ma bucur de ea .O famile este visul meu dar si durerea mea.Momentan nu doresc sa-i mai revad pe membrii familiei mele sau macar cat mai rar.Prea s-a impletit destinul in mod nefericit de cate ori am avut contacte prea stranse cu ei.E o perioada grea si la job am nimerit un loc unde se practica la greu mobbingul si pe orizontala si pe descendenta .Ma intreb cu groaza cum va fi cu noul cod al muncii ce ni se va mai impune.Am inceput sa fac exercitii de PNL sper dupa ce ma voi muta sa reusesc sa ma concentrez sa ies din starea aceasta in care se pare ca ghinionul ma urmareste .Cu siguranta am si eu partea mea dar momentan incerc sa-mi mentin cumpatul ca sa nu scap situatia de sub control ,probabil am o atitudine care atrage ostilitate deoarece au facut presiune ca sa ne determine sa facem lucruri in plus fata de fisa postului asa ca eu care visam ca in sfarsit imi fac meseria m-am trezit ca sunt conditionata sa fac secretariat si ca mi se spune ca sunt prea batrana (am 42 de ani) si ca daca nu facem asta sunt obligati sa disponibilizeze pe cineva .Si uite asa m-am trezit in conditia de fac -totum mai ramane sa fac curatenie si paza .Deci este un abuz flagrant continand toate elmentele de intimidare ,denigrare a angajatului ,marginalizare si punerea in imposibilitate de a riposta .
Durerea cea mai mare e ca nu-i poti actiona sub nici o forma din cauza coruptiei juridice (am experienta unui proces de paternitate care a durat 3 ani in care au fost mituiti inclusiv avocatul meu) care acum e mai accentuata ca oricand .Sigura varianta e sa caut un alt loc de munca daca situatia va degenera si mai mult.La urma urmei sanatatea mea e mai importanta .In acest timp nu am pierdut obiectivul cu plecarea doar ca astept ca fiul meu sa fie admis la liceu apoi e mai usor sa faci un transfer decat un examen mai ales ca a inceput sa uite limba. .Si acolo e plina criza deci e destul de greu de gasit un job. No ca m-am confesat ,in mare cam cu asta ma confrunt in aceasta perioada .Nu mi-e usor.Ma simt singura de cele mai multe ori.Nu disper pentru ca cred in Dumnezeu.El imi da putere si as spune ca am poponetzu batucit de la atatea suturi virtuale primite. Imi iubesc copilul si lupt pentru viitorul lui.Cred ca visele se pot indeplini si cred ca atunci cand faci ceva bun energiile divine te ajuta sa infaptuiesti.Am dovezi concrete ca se poate.Nimic nu e usor deci trebuie sa lupti.Uneori ai insa nevoie sa te reculegi ,ai nevoie de pace si meditatie ca sa-ti restabilesti natura primara sufleteasca. O primavara minunata iti/va doresc! |
|||
|
29-03-2011, 07:25 AM
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 29-03-2011 07:52 AM de Loreley.)
Mesaj: #284
|
|||
|
|||
|
RE: Femei care iubesc prea mult -grup de sustinere
Gata!Va scriu din noua casa.Ieri mi-am luat lucrurile a iesit circ ca era normal doar eram o familie dizarmonica ,mama a excelat ca de obicei brusc nu mai avea tensiune si alte boli si ca vajnica leoaica ce e m-a deposedat de tot mi-a zis ca n-am martori ca am investit acolo , am renuntat pentru ca mi s-a facut brusc foarte sila .Asa castiga ea mereu dar a fost ultima ei ocazie de glorie isterica .Promit solemn ca nu-i mai ofer alta !Tata ca de obicei inexistent si la dispozitia consoartei care literar i-a pus picioru in cap toata viata transformandu-l in presul ei personal.Mult prea indiferent pentru orice .Isi vor continua luptele si conflictele lor intre ei , eu am pus punct aici , era si vremea .Se poate sa-ti dai demisia din calitatea de fiica?Eu cred ca mi-o dau ... Simt ca nu am avut o familie ci o camera de tortura de toate tipurile . si am acumulat suficient ca sa nu doresc sa-i mai revad si sa mai am relatii cu niciunul .Alll incluse fratii !Deci sa zicem ca nu am familie ,prefer asa .Asa ca cu boceluta in spinare si copilul de mana incep noua mea viata .Am credinta si incredere!
|
|||
|
04-06-2011, 10:19 AM
Mesaj: #285
|
|||
|
|||
|
RE: Femei care iubesc prea mult -grup de sustinere
Au trecu doua luni ,deja viata mea s-a schimbat considerabil in bine desi inca am vise in urma carora ma trezesc tulburata.Mi-am alocat acest timp ptr vindecare emotionala , mai am mult de lucrat dar e imortant pasul facut.Azi am primit vesti ca taicamiu e bolnav si desi primul imbold a fost sa le sar in ajutor asa cum faceam mereu vreau sa le dau o lectie ca sa inteleaga cat am luptat ptr ei.Eu si fiul meu avem cat de cat un echilibru si o armonie acum nu mai permit nimanui sa ma destabilizeze.
|
|||
|
15-08-2011, 08:22 PM
Mesaj: #286
|
|||
|
|||
|
RE: Femei care iubesc prea mult -grup de sustinere
Cata emotie recitind acest topic mi-au dat lacrimile . Au trecut cateva luni de cand m-am desprins de mediul toxic parintesc ,in acest timp am reusit sa ma linistesc si sa incep sa redevin eu insumi constientizand ceea ce sunt cu plusuri si minusuri.Am facut progrese in relatia cu fiul meu relatie mereu bruiata de prezenta bunicii care inca ne mai ,,bantuie '' uneori :)Cred ca am crescut foarte mult si privesc cu duiosie la persoana care transpare din gandurile asternute aici si sunt mandra de mine !
|
|||
|
24-08-2011, 11:53 AM
Mesaj: #287
|
|||
|
|||
|
RE: Femei care iubesc prea mult -grup de sustinere
Ma bucur sa te "vad" din nou si mai ales ma bucur sa stiu ca esti bine. Felicitari pentru deciziile luate si pentru increderea pe care o ai in tine! Sa fii iubita!
|
|||
|
22-10-2011, 11:57 AM
Mesaj: #288
|
|||
|
|||
(24-08-2011 11:53 AM)Laura Cojocaru Scris: Ma bucur sa te "vad" din nou si mai ales ma bucur sa stiu ca esti bine. Felicitari pentru deciziile luate si pentru increderea pe care o ai in tine! Sa fii iubita!Multumesc Laura M-a ajutat mult exprimarea trairilor aici in luarea acestor decizii .Acum viata mea a luat-o pe fagasul firesc ,este greu in continuare probleme sunt mereu dar am evoluat pe scara maturizarii emotionale si continui sa evoluez.Stiam toate acestea la nivel teoretic dar emotional nu era concretizata informatia.Asa ca imi trag sufletul si-mi acord timp iubire si intelegerea de care am nevoie.La timpul potrivit va aparea si persoana care sa ,,reintregeasca portocala'' sunt plina de incredere si speranta si fac continue imbunatatiri aspectelor practice ale vietii mele.Am invatat sa evit situatiile si persoanele negative nu mai sunt Don Quijote della Mancha nici Wonder Woman incerc sa -mi respect binele interior ,sanatatea si armonia emotionala.Nu e simplu dar cu pasi mici ma indrept in directia buna schimband ceea ce nu e ok.Experimentez .
|
|||
|
23-10-2011, 08:28 PM
Mesaj: #289
|
|||
|
|||
|
RE: Femei care iubesc prea mult -grup de sustinere
Iti doresc in continuare un drum cat mai bogat in invataminte si plin de iubire!
|
|||
|
08-02-2012, 04:01 PM
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 08-02-2012 04:52 PM de ada.)
Mesaj: #290
|
|||
|
|||
|
RE: Femei care iubesc prea mult -grup de sustinere
loreley, laura, buna ziua
loreley, ma bucur foarte mult sa aud ca esti bine, ca ai facut atat de multe anul ce a trecut. as fi vrut sa tin legatura mai stransa putin, dar nu a fost posibil din varii motive......lipsa conexiunii la internet, lipsa de spatiu personal......... eeeeeeeee, prin cate am trecut si eu in ultimele luni.......... revin sa incep cu plecatul din tara. mi-am dorit mult sa plec din tara, si mai mult sa plec la mare. doar ca eram fara munca, fara bani, fara fara fara.... oferta mi-am venit de la fostul iubit, care mi-a oferit spatiu de locuit si s-a interesat de un loc de munca penru mine. locatie de vis, promisiuni de lucru fara probleme cu limba locala, siguranta de inceput asigurata.......am zis de ce nu, in definitiv? am discutat cu fostul iubit, am zis ca in definitiv mai putem incerca o data, si ce va fi, va fi asa ca am venit.... la 2 zile dupa ce am venit, am vrut sa plec....ne-am certat.... de ce vreau sa pastez legatura cu unii din prietenii mei, de ce nu pot renunta la ei daca el imi cere asta? 7 luni ne-am certat pe tema asta foarte urat, in conditiile in care am vorbit cu prietenii mei de 3-4 ori in 7 luni in fine cei la care trebuia sa lucrez nu m-au mai angajat, si mi-am cautat altceva de lucru, am inceput sa muncesc imediat dupa Pasti. am avut noroc de un sef de milioane, care a avut o rabdare sfanta cu mine care nu stiam o boaba din limba tarii in care eram, si m-a invatat foarte multe lucruri. acasa, certuri si certuri iubitul meu nu si-a gasit nimic de lucru, asa ca in final, in vara ne-am mutat intr-un oras mai mare, cu mai multe posibilitati. eu mi-am gasit de lucru imediat, el a tot cautat. de inteles nu ne intelegeam. stiu ca am si eu problemele mele, insa nici el nu m-a ajutat prea mult. eu am probleme de comunicare, ne-am certat foarte mult pe tema asta. se plangea ca nu-i spn niciodata ca-l iubesc, insa oricat am ncercat nu am putut. m-am blocat, pur si simplu. nu stiu daca intr-adevar l-am iubit sau nu, daca motivul pentru care nu i-am spus niciodata ca-l iubesc este pentru ca nu il iubeam. eu ma plangeam ca ma simt sufocata, ca imi cere sa renunt la prietenii mei, ca nu am timp pentru mine. el nu a lucrat decat cateva zile in total de cand sunt eu aici. cand nu eram la munca tot timpul mi-l petreceam cu el i-am spus de 1000 de ori ca am nevoie de 1 ora, 2 sa fiu singura, eu cu mine, sa fac ce vreau. nici o data nu am primit macar o ora de singuratate. apoi am inceput sa avem probleme la munca, nu prea aveam de lucru am luat multe zile libere, o duceam rau tare cu banii. in plus, ma simteam rau, trebuia sa merg la doctor. pe el l-a sunat o cunostinta si l-a chemat sa lucreze cu ea vreo 10 zile, iar el a refuzat. pur simplu a refuzat si nu i-a mai raspuns la telefon. m-am enervat foarte tare, si i-am spus ca imi pare rau, dar daca el nu se poate sacrifica sa lucreze 10 zile cu cineva, oricine ar fi acea persoana, atunci cand eu nu am de lucru, stiind ca am nevoie sa merg la medic si nu ne permitem, eu nu vreau sa-l mai intretin, si l-am rugat sa vorbeasca cu cine crede de cuvinta sa-si rezolve situatia, fara mine, in cel mai scurt timp. in fine, a iesit un circ imens, si dupa o saptamana a fugit in alta tara, mi-a furat calculatorul, aparatul foto, si 800 de euro, din care 500 a trebuit sa platesc a doua zi dimineata chiria, si inca 250 dupa 10 zile. dupa ce l-am intretinut un an de zile, si l-am sustinut si incurajat sa-si gaseasca un loc de munca, mi-a furat tot ce aveam in afara de haine, si acum, spune ca e vina mea, ca eu am vrut sa il las in strada |
|||
|
|

Caută
Listă Membri
Calendar
Ajutor







M-a ajutat mult exprimarea trairilor aici in luarea acestor decizii .Acum viata mea a luat-o pe fagasul firesc ,este greu in continuare probleme sunt mereu dar am evoluat pe scara maturizarii emotionale si continui sa evoluez.Stiam toate acestea la nivel teoretic dar emotional nu era concretizata informatia.Asa ca imi trag sufletul si-mi acord timp iubire si intelegerea de care am nevoie.La timpul potrivit va aparea si persoana care sa ,,reintregeasca portocala'' sunt plina de incredere si speranta si fac continue imbunatatiri aspectelor practice ale vietii mele.Am invatat sa evit situatiile si persoanele negative nu mai sunt Don Quijote della Mancha nici Wonder Woman incerc sa -mi respect binele interior ,sanatatea si armonia emotionala.Nu e simplu dar cu pasi mici ma indrept in directia buna schimband ceea ce nu e ok.Experimentez .